Mac Tonnies (1975 – 2009) a fost un cercetător care a avut un interes profund în domeniul „Criptotereștrilor”. Este un termen pe care l-a inventat la începutul anilor 2000, când au început cercetările sale în această zonă specială. Pentru Tonnies, cel puțin unele întâlniri și incidente cu OZN-uri și mai ales răpirile extraterestre nu erau opera „extratereștrilor”.
Mai degrabă, e vorba de o rasă extrem de veche de umanoizi, care s-au dezvoltat alături de noi, dar care au ales să stea departe de noi, în afară de momentele în care au avut nevoie de anumite lucruri de la noi – ADN-ul nostru, celulele, ovulele, spermatozoizii – datorită faptului că astăzi civilizația lor se degradează și necesită „sânge” nou. Deci, ei ne folosesc pentru a-și întări rasa.
Complicând acest scenariu deja controversat, Tonnies a speculat și cu privire la posibilitatea ca în mijlocul nostru să existe un alt grup de Criptotereștri. Ca și celălalt grup pe care îl urmărea, Tonnies a sugerat că și ei au fost la fel de atenți să rămână ascunși ori de câte ori a fost posibil.
Tonnies bănuia că acest al doilea grup ar fi fost posibil marțieni – descendenții acelor marțieni care au fugit din lumea lor într-o perioadă străveche, când Marte se confrunta cu posibilitatea distrugerii. Tonnies a dus lucrurile la un nivel și mai controversat atunci când s-a gândit la scenariul ambelor grupuri care lucrează împreună, în tandem și ca mijloc de a se salva și de a se proteja de noi, rasa umană, care se recunoaște a fi una violentă și distructivă.
Tonnies a mai opinat că cele două grupuri de Criptotereştri s-au preocupat foarte mult să nu folosim armele nucleare, pentru că știau că, dacă vom provoca un al treilea război mondial, și ei vor fi anihilati. Deci, au făcut tot ce au putut pentru a rezolva situația, și în special în anii 1950, când a existat o mare alarmă și anxietate în legătură cu războiul nuclear.
În ceea ce privește teoria sa, Tonnies a spus: „După ce am devorat nenumărate cărți despre OZN-uri, am început să recunosc că ipoteza extraterestră suferea niște probleme mari. Pe scurt, „extratereștrii” păreau mai degrabă niște caricaturi suprarealiste ale noi înșine decât ființe care posedă tehnologia asemănătoare unui zeu venit din stele.
La fel ca şi cercetătorul OZN Jacques Vallee, am ajuns la concluzia faptului că ipoteza extraterestră nu este suficientă pentru a cuprinde totalitatea cazurilor. Dar, dacă avem de-a face cu ființe umanoide care au evoluat aici pe Pământ, unele dintre probleme dispar. (…) Cred că există o mulțime de dovezi folclorice și mitologice care ne îndreaptă în această direcție”.